Nuvele

                                                                                                        Cei trei prieteni

de Daiman

Ştefan,Rudi şi Mihai  se  pregateau  bucurosi  de  culcare. Mâine era ozi mare. Urmau  să meargă  cu cortul în  pădure , singuri.Dacă aunevoie de ajutor sunt înconjuraţi din toate punctele cardinale de pădurari.

Uite că a venit ziua mult aşteptată.

S-au   spălat  s-au îmbrăcat, şi sunt  pregătiţi de camping.

În drum spre pădure  unchiul lui Ştefan i-a întrbat:

- Sunteţi pregătiţi de aventură? Toţi au răspuns în cor:

-Da!

-În două ore erau deja acolo.

-La revedere,copii!a strigat unchiul lui Ştefan.

Cornel asa îl cheamă pe unchi,a plecat.

-A început aventura! exclamă  Mihai.

-Acum ce vom face Ştefan? întrebă Rudi.

-Întâi de toate vom aşeza cortul apoi aprindem focul de tabără şi În cele din urmă vom povesti;iar pe urmă ne vom odihni. 

-Perfect plan,Ştef! spuse Mihai.

Au făcut întocmai cum zise Ştefan mai devreme.

-Aşa, suntem gata să începem ziua! spuse Ştefan.

  S-au  dus jos la râu şi s-au spălat.

-Mi-e foame. Când mâncăm Ştef? întrebă Mihai.

-Imediat Mihi.

-Hei, Ştef, aş avea o sugestie.Ce-ar fi să escaladăm un deal mai înalt decât cel de la Moeciu?

-Grozavă idee Rudi! zise Ştefan.

 S-au dus la cel mai Inalt deal din  zonă.

-O,e imens! exclamă Mihai.

Când erau pe la jumătatea formei de relief o bucată de pamânt  de sub piciorul drept  lui Rudi  s-a desprins şi aceasta a căzut .

-Rudi!!! exclamă Ştefan ingrozit.

Dar printr-un noroc neexplicabil Mihai  şi Ştefan au sărit înainte ca Rudi să atingă solul şi…l-au prins.

-Fu !spuse Ştefan.

-Mulţumesc! Fără voi nu ştiu ce s-ar fi ales de mine,vă datorez viaţa mea.

-Nu face nimic Rudi doar suntem prieteni, răspunseră cei doi.

-Atunci să mergem la râu ca să înotăm.

-Bine Mihi dar trebuie să fim foarte,foarte atenţi de data asta.

Acum nu s-a mai întâmplat nimic  neplăcut.

Au mâncat şi au băut exact ca seara precedentă.

-Hei Ştef ce-ar fi să ne urcăm  într-un copac şi să observăm  păsările cu binoclurile,spuse Mihai.

-Uite ce pasăre frumoasă!

-Unde?! Unde?!

-Puţin de tot la stânga ta!

-A uite-o!

-Rudi,Mihai,ce-ar fi să culegem nişte fragi şi mure ca şa mai adăugăm ceva la meniu.

-Super idee! au strigat Rudi şi Mihai. 

-Cred că ajung băieţi!Zise Ştefan .Uitaţi,se înnoptează. Să mâncăm câteva mure şi fragi şi să ne culcăm.

-Rudi dacă mai escaladăm un deal fii atent da?

-Mă voi strădui,Ştef.

-Hai la culcare mi-e cam somn,Zise Mihai.

-Da,Buna idee! Mi-e somn.Ţie nu Rudi?

-Desigur şi  mie îmi este somn.

-Prea bine băieţi.Să ne culcăm! Spuse Ştefan obosit.

-A, uite ca a venit şi a treia zi,Spuse Ştefan.Trezirea băieţi!

-E dimineaţă? înrebară Rudi şi Mihai în duet.

-Sigur,hai la râu să ne spălăm!

-Hei, băieţi,hai să mai escaladăm o dată dealul.Voi catadicsi să nu mai cad.

-Bine,bine să  mai încercăm odată,zise Ştefan.

De această dată au cucerit dealul,ba chiar i-au pus şi un steag în vârf.

-Ne-am distrat şi ne distrăm,hai s-o ţinem tot aşa ,fiindcă poimâine plecăm.

-Ai dreptate,Ştef să ne distrăm cât putem,spuse Rudi.

-Hei,băieţi nu vă mai gândiţi la viitor.Hai să legăm funiile de acea piatră şi să coborâm.

-Bună idee,Mihi! exclamă Ştefan.

Dar când mai aveau puţin bolovanul s-a desprins.La funii au dat drumul imediat,dar ce să facă?Spre ei se rostogolea cu viteză un bolovan.

-Atenţie,prieteni!!! exclamă Ştefan îngrozit.

Au sărit şi  au fugit de acolo cu o viteză năucitoare.Acesta a căzut în râu.

-Era cât pe ce! strigă Mihai.

-Îmi este foame Ştef şi se întunecă,Zise Rudi.

-O,este deja a patra zi? se întrebă Ştefan pe sine.Trezirea băieţi! spuse el.

-Hai să mâncăm şi să ne spălăm,spuse Rudi.

-Suntem gata acum. Ce să mai facem? întrebă Ştefan.

-Păi,să înotăm un sfert de oră şi să mai culegem nişte fragi şi mure,zise Rudi.

-Super idee Rudi,Spuse Ştefan.

Au înotat au cules fragi şi mure.

-Am cules cam multe mure.Le lăsăm aici şi mai mâncăm şi mâine dimineaţă.

-Foarte bine! exclamară Rudi şi Mihai.

Dar să lase murele acolo.Nu a fost o decizie prea înţeleaptă.

Pe la miezul nopţii au auzit un urs.Se îndrepta spre tabăra lor după mure.

-Băieţi aţi auzit? le şopti Ştefan.

-Ce-i Ştefan? întrebară Rudi  şi Mihai.

-Un,urs,zise Ştefan înspăimântat.

-Şi ce putem face?întrebă Mihai.

-Să ne ducem la pădurari,zise Ştefan.

-Dar pe unde s-o luăm? întrbă Rudi.

-Ursul vine de la Sud şi noi suntem mai aproape de Est deci mergem la pădurarii ! spuse Ştefan speriat.

-Prea bine, hai! strigă Mihai.

-Domnule pădrar,domnule pădurar!!! strigară cei trei în cor.

-Da,da ce se petrece!? întrebă pădurarul.

-Un urs strigară ei înspăimântaţi.

-Unde? întrebă pădurarul.

-În tabăra noastră!strigară ei din nou.

-Unde e asta?Arătaţi-mi zise pădurarul.

-Veniţi după noi! zise Ştefan.

Acum erau faţă în faţă cu ursul.

Pădurarul a tras un foc de avertisment şi ursul a fugit.

-Ne-ai salvat viaţa Ştefan! eclamară  Mihai şi Rudi fericiţi.

-Nu face nimic,spuse Ştefan.

-Cum să nu facă nimic,eşti un erou! exclamară cei doi.

A venit a cincea zi.

Ajuns acolo Cornel a întrebat:

-Cum v-aţi simţit?Bine?

-Da! răspunseră cei trei prieteni.

I-au povestit lui Cornel totul.

Când au ajuns le-au  şi părinţilor.